motivatie | Psihologie servicii

13 Feb

Orient

Strict Standards: Only variables should be assigned by reference in /home/rpsi3328/public_html/blog/wp-content/plugins/photo-galleria/photo-galleria.php on line 397

Where there is a great deal of pressure from outside, the conflict is unable to develop much dramatic tension for sheer lack of energy. […] the secret of psychic development can never be betrayed, simply because that development is a question of individual capacity.
C.J. Jung, The development of personality (1954)

Nu-mi pot aduna gandurile, asa ca ma voi dedica in cele ce urmeaza unei tehnici speciale de meditatie: gatitul 🙂

Caracatitele – surprinse in pozele de mai jos in timp ce se scaldau in sosul de vin alb, lime, piper roz si branza – sa stiti ca n-au fost in niciun fel deranjate (erau congelate inainte de “sauna”). Ele s-au bucurat de compania unor paste facute in casa din faina integrala. Ca sa stea linistite si sa se creada acasa (caracatitele), “culcusul” de paste a fost innobilat prin amestecare cu cerneala de sepie, capatand un minunat miros de mare.

Lasam de-oparte caracatitele vesele (vinul rosu le face bine pare-se) si gandim nitel.

Gandim…despre directie.

Cum as descrie perioada care a trecut? Ca o alternanta intre concret si abstract, intre Occident si Orient.

Contactul cu dimensiunea concreta a lucrurilor produce in mine o securizare, dar in acelasi timp si o nostalgie pentru o lume a ideilor de care nu ma ocup in tot acest timp. Nu-mi place cand stau doar printre lucruri. Chiar deloc – ma simt vinovat fara tensiunea ce insoteste intentia de a cunoaste.

Pe de alta parte, intoarcerea in lumea abstracta a idelor, a gandurilor, e insotita de alerta generata de gandul ca trebuie sa ma ocup de chestiile “reale”, sa nu fiu cu capul in nori.

Simt ca ma invart in cerc si pierd esentialul, pendulez fara sa pot decide ce-i important.

Cred ca mi-ar trebui o busola care sa arate (orienteze?) directia corecta dupa care sa pot considera lucrurile importante.

Directia (intre ghilimele) in varianta ei data de evenimentele si lucrurile din jurul meu e una amorfa, supusa hazardului si anihilarii oricarei posibilitati de a transforma ceva. Pot sa-mi explic ceea ce mi se intampla, dar nu neaparat pot si influenta. Sa mai spun ca odata ce ma indrept in “directia” asta sunt sortit oboselii si ma aleg cu un sentiment acut al inautenticului?

Hmm…vad o luminita, dar nu stiu daca tunelul e cel corect 😉

Pe de alta parte, cand pun intrebari lumii din jurul meu, particip la ceea ce e in jurul meu. Da, suna ciudat, dar asa capat si senzatia ca pot influenta ce se intampla, fiind atent la intentia de a cunoaste intamplarile. Insasi intentia de a observa pare sa fie ceva care aduce si nutreste Sensul si, odata cu el, un tonus si o energie nesecate.

Fenomenul asta m-a surprins in terapie – o data pornit procesul descoperirii, am senzatia ca asist la desfasurarea si manifestarea unei vietati cu vointa proprie. Traseul terapiei nu e stabilit de mine, ci de fenomenul fata de care-mi manifest curiozitatea, intentia de a cunoaste. De indata ce observ sau impun vreo convingere, rationalizare… lucrurile se opresc din a fi vii.

Unde-i directia?

Am doua variante asadar, precum Cezar in 10 ianuarie 49 I.C.:

sa constat ca zarurile au fost aruncate: Jacta alea est!
sa cer sa fie aruncate zarurile: Jacta alea esto!

A doua pare pe gustul meu 😉

10 Jun

Alive?

Ma raportez la ceea ce scriu aici ca la un exercitiu de vointa, o disciplina a mea de a fi constient de gandurile si trairile care-mi insotesc trecerea.

N-am mai scris de ceva timp si, undeva intr-un colt al mintii, am intrebarea din titlu.

Ieri, in timp ce ma incruntam la un tabel – Excel(ati) la munca? 🙂 – de fereastra mea s-a lovit un soim. Mi-am dat seama ca-i soim dupa penele care zburasera din vrabia prinsa in ghearele lui (?!) Pe urma am realizat ca ma uitam pe geam si am vazut ce frumosi erau norii.

Si cred ca mi-am revenit :))

09 Jun

Sisif (2)

The good life, from the point of view of my experience, is the process of movement in a direction which the human organism selects when it is inwardly free to move in any direction.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

Dupa ce am constatat cat de frustranta poate fi o sarcina fara sens – in timpul activitatii fizice programul-monitor imi anula constant senzatia ca lucrez, vocea asistentului digital spunandu-mi ca progresul e zero – mi-am propus sa inteleg. Sa inteleg reactia mea de iritare si greutatea pe care am resimtit-o in a continua ce-mi propusesem (sa termin de alergat toata distanta propusa, nu?)

Si mi-am adus aminte de Sisif, regele Corintului si tatal lui Ulise. In legenda, el este atat de istet, incat pacaleste pe Tanatos, ingerul mortii.

Pentru ca despre mintea lui Sisif se spunea ca-i mai agera decat a marelului Zeus insusi, pedeapsa pe care a primit-o Sisif in temnita sa din Infern a fost sa impinga un bolovan pana in varful unui munte, iar cand sarcina era aproape gata, bolovanul aluneca la vale, silindu-l pe Sisif sa reia astfel o sarcina vesnica, fara sens. Asta ca sa nu mai apuce sa gandeasca sau sa aiba mintea clara… ca nu cumva sa-i mai vina vreo idee periculoasa pentru zei…hmm..

Pana sa termin alergarea cu pricina, deja imi propusesem sa folosesc ocazia, ca nu cumva sa ramana o simpla intamplare enervanta si fara sens- rezultatul hotararii mele de atunci sunt randurile acestea 🙂

Thus, one aspect of this process which I am naming “the good life” appears to be a movement away from the pole of defensiveness toward the pole of openness to experience. The individual is becoming more able to listen to himself, to experience what is going on within himself. He is more open to his feelings of fear and discouragement and pain. He is also more open to his feelings of courage, and tenderness, and awe.

On Becoming a Person, Carl Rogers 1961

Asa ca am meditat la toata tarasenia de indata ce am terminat alergarea. Senzatia lipsei de sens a fost inlocuita de constatarea ca nu m-am lasat in non-sens, ca mi-am inteles nevoia de directie si coerenta.

Am inteles cat de dragi imi sunt obiectivele mele si cat de mult sunt dispus sa inaintez prin non-sens, pana gasesc sensul dorit.

…sau pana creez un sens dorit? 😉

09 Jun

Sisif (1)

Sisif (bronz) – Gyarmathy János.

Marturisesc ca nu sunt deloc mandru de felul in care reusesc sa am rabdare. Cu toate astea…sunt unele lucruri care-mi plac si carora mi-e drag sa le daruiesc din timpul meu. Sau sa ma aplec asupra lor, sa le inteleg.

Asa se face ca sambata dimineata, cand m-am dus sa alerg nu m-am gandit ca o sa ma si enervez. Shit happens! Chestia (device-ul, pentru geeks) care-mi canta muzica in urechi cat alerg are si un soft care stie cand alerg si ma cronometreaza. Pe scurt, ceva s-a intamplat si pe tot traseul m-a enervat o voce de cucoana blazata care-mi soptea in urechi ca am “fix” ∅ (zero barat) km si ∅ progres. hrrr..! Aveam de ales intre a ma opri si a ma certa cu vocea din chestie sau… a o ignora. Colac peste pupaza, la terminarea traseului, cu limba scoasa, am verificat chestia si zicea ca n-am facut nimic. Pai normal ca m-am enervat! mda…fiecare cu tulburarea lui!

Toate bune si frumoase, doar ca a doua zi, m-am intors sa ma razbun! Nu mai conta ca scopul normal e sa alerg, acum scopul era sa alerg in tandem cu vocea cucoanei care-mi spunea tot felul de chestii tehnice in ureche. A? Splendid! Iete ce de parametri am scos, nu conteaza ca n-am ce sa inteleg din ei. run keeper

Apoi, intr-un spasm al inteligentei mele academice, am hotarat sa investighez nitel fenomenul: oare de ce m-am enervat si cum as putea intelege intamplarea asta?

01 May

Congruenta interna – masurare

I often say that when you can measure what you are speaking about, and express it in numbers, you know something about it; but when you cannot measure it, when you cannot express it in numbers, your knowledge is of a meager and unsatisfactory kind…

1883 William Thomson, physicist

Da, si mie-mi era dor de niste grafice!
Hai c-am glumit, pe asta de mai sus nici nu-l bagam in seama 🙂

Pe scurt, mi-am pus intrebarea: care ar fi structura valorica a celor mai curajosi dintre cititorii acestui blog? Definim in contextul acestui post drept “curajosi” pe acei indivizi care, fara sa le arat directia in vreun fel, au completat spontan chestionarul privind valorile personale cu date reale. Restul celor care au completat chestionarul s-au transformat in oameni curajosi cand am ajuns langa ei si i-am rugat sa ajute neuronul meu sa inteleaga ceva 😉 Multumesc ambelor categorii.

Si, odata ce-am stabilit ponderile (structura?) valorice pentru acest grup, putem identifica vreo urma de dezaliniere intre ce-si doresc si ceea ce fac in respectul valorilor? Pentru valori comune avem :

Autodirectionare : libertate, curiozitate, independenta, creativitate, alegerea propriilor obiective, intimitate, respect de sine

Universalism: deschidere, comuniune cu natura, o lume frumoasa, intelepciune, egalitate, liniste sufleteasca, protectia mediului, dreptate sociala.

Ce nu le place oamenilor care-au reactionat primii la invitatia mea? -> Conformitate: limitarea actiunilor, inclinatiilor, si impulsurilor ce ar putea sa deranjeze pe altii sau sa incalce normele si asteptarile sociale

Zau asa! Cah! Chair exista o astfel de valoare (conformitate)? Glumeam! Imi aduc aminte o intrebare a profesorului de Teoria comunicarii, dl. Vasile Tran, chiar in cursul examenului:

– Rotaru, manelele sunt valori?

– aaa, pai…nu prea…

– Rotaru, vezi ce raspunzi, ca te pic la examen!

– …or fi pentru aia de le asculta?

Restul dialogului reprezinta felul jenant in care am trecut eu acel examen, dar asta-i alta poveste. Cert e pentru mine (pana azi) ca valorile sunt acele chestii care, pentru o comunitate sau un individ, reprezinta ceva dezirabil.

Valorile sunt în fapt relative la modul de definire a necesităţilor sociale şi a principiilor generale ce structurează viaţa socială. Ele depind, prin urmare, de reprezentările indivizilor despre nevoile pe care le au, despre obiectele şi scopurile existenţei umane. Valorile şi sociologia valorilor, Bogdan Voicu

Mda. Deeci, tendintele comportamentale ale celor mai rapizi/ hotarati cititori ai acestui blog ar fi…?

Care ar fi congruenta interna pentru valorile cele mai importante si pentru cea rejectata de acest grup constituit ad-hoc?

Din grafic inteleg ca ceva blocheaza Conformitatea (ce bine pentru mine, ca ramaneam fara lot de studiu)…ca Universalismul se bucura de-o modalitate de expresie optima… Da’ cu Autodirectionarea ce-ati avut, fratilor?

Da, nu suna prea logic sa-ti fie draga o valoare si tot asta sa fie blocata in manifestarea ei, nu?

Data viitoare tragem concluziile 😉

06 Mar

Moukarimasu ka?

Titlul ciudat de mai sus este echivalentul japonez al lui „cum merge treaba?”
Sengoku Jindai – sau epoca regatelor razboinice- a fost o perioada de aproape 200 ani din istoria Japoniei feudale in care autoritatea centrala era erodata si se impartea intre diversi seniori locali. Asta a facut ca, intre 1467 si 1615 Japonia sa fie scena unor confruntari militare continue. In 1615 , din sub conducerea a trei generali (Nobunaga Oda, Hideyoshi Toyotomi si Ieyasu Tokugawa), tara a fost unificata. Povestea spune ca rolurile intre cei trei generali care au pacificat haosul japonez din acele vremuri au fost impartite astfel: Nobunaga a dus orezul la moara, Hideyoshi a framantat aluatul, iar Tokugawa a mancat prajitura 😉

Astfel, dintr-un camp de batalie, Japonia a devenit un taram prosper, guvernat pentru 250 ani de o familie de gospodari: shogunii Tokugawa.

Intre 1615 si 1867, sub shogunatul Tokugawa, Japonia a inceput sa faca comert si pietele au dezvoltat propria tehnologie de analiza comerciala. In anul 1700 Osaka, alintata cu denumirea „bucataria Japoniei”, a impus un nou standard in societatea multistratificata: pe langa clasele sociale ale Razboinicilor, Fermierilor si Artizanilor, au aparut Comerciantii.
Pana astazi salutul pe un ton glumet – Moukarimasu ka? – se bazeaza pe logica ca sanatatea e generata de o afacere profitabila.
Metoda de analiza pe care o voi folosi aici (graficele “lumanare”) a fost inventata in jurul anului 1700 de un trader japonez pe nume Munehisa Homna. Multumita inventiei sale, el a putut domina bursa japoneza de orez cu sediul in Osaka.
Am ales titlul acestui articol pentru a ilustra efortul, pericolele si costurile pe care le presupune dezvoltarea unei personalitati „profitabile” in mediul comercial.

Pe bursa, in mod surprinzator (..!?), e importanta informatia privind sentimentele din piata si schimbarea acestora. Asta pentru ca frica sau nevoia/lacomia misca preturile! Ce credeti…o fi posibila analiza asta si pe “bursa” personalitatii unui individ? O fi buna metoda asta pentru a vedea incotro misca afacerea un Comerciant de succes ?

Voi cauta in articolul urmator sa ilustrez dinamica “bursei” de tranzactionare a energiei de care dispune in ultimii patru ani unul dintre Comerciantii cunoscuti de mine, personaj care si-a crescut constant valoarea contului emotional din inimile subordonatilor sai.

Sa vedem cum merge treaba!

26 Aug

Efectul “Oz” – introducere ;)

Sensul comun, pe care-l gasim intr-o relatie, creeaza o alveola in realitate. Cream o alveola de liniste si familiaritate. De fapt, abia atunci se creeaza realitatea. Gasim acelasi sens si cand suntem pasionati de o idee, de un concept, de ceva care se vrea inventat de noi 😉

Din masa de nedefinit din jurul nostru, sculptam conform sensului propriu, subiectiv, acea realitate in care ne definim si pe care o definim astfel. Apoi traim bucuria si fericirea lui “Acasa”.

Chiar si cei mai putin treziti (constienti ?) dintre noi isi creeaza un sens al lor. Diferenta apare cred, atunci cand sensul cu ajutorul caruia construim e unul fluid si nu unul rigid.

Realitatea construita pe baza celui dintai e fluid-crescatoare, iar realitatea construita pe baza celui de-al doilea e securizanta-neschimbatoare.
In prima varianta, realitatea pe care o construim e saturata cu emotia jocului, a placerii de a ne imagina. In cea de a doua varianta, cream o realitate din ceea ce avem la dispozitie, si din acest motiv gradele de libertate sunt reduse.
In varianta gandirii centrate pe posibilitati si imaginatie, starea celui care detine un astfel de “procesor” (da, cam ca la computere, dar mai simplu 😉 poate sa inspire si pe altii. Adica sa-i atraga, sa-i faca sa locuiasca in realitatea sa. Ce, voi n-ati auzit de viziunea care, traita de un ganditor, poate sa faca sa apara un intreg proiect sau produs nou?! Haide…o sa-mi spuneti ca nici de Steve Jobs n-ati auzit?!
In varianta gandirii centrate pe inventarierea mediului inconjurator si a descoperirii celei mai bune optiuni…ei bine… As risca sa spun ca astfel, in cel mai bun caz, putem continua sa traim intr-o versiune imbunatatita a…trecutului.

Nu ma credeti…

O sa urmeze niste statistica 😉

16 Apr

Nu-mi place culoarea!

“(…) in mod inevitabil acolo trebuie sa ne deplasam pe un teren nesigur si sa luam pe alocuri in ajutor o ipoteza speculativa sau sa construim o anumita conexiune cu titlu de experienta. E firesc ca orice cercetator trebuie sa-si documenteze constatarile si opiniile cat se poate de temeinic, dar este bine ca din cand in cand el sa si cuteze sa emita o ipoteza, cu riscul de a se insela. Erorile au alcatuit in definitiv de cele mai multe ori fundamentele adevarului si, daca nu stim despre un lucru ce este, schitam deja un pas inainte pe calea cunoasterii daca stim ce nu este el.” Carl Gustav Jung- Aion. Contribuţii la simbolistica Sinelui

De curand am terminat un proiect foarte drag mie si am constatat ca neclaritatile, nelamuririle initiale au fost inlocuite de altele noi. Chiar daca am aflat cu certitudine ca se poate influenta felul in care gandesc, actioneaza si simt membrii unei organizatii (cultura organizationala?), intelegerea sintetica (inca) imi lipseste.

Ma uit inca la un calup de date de analiza, dar nu reusesc sa ma desprind de detalii si sa vad incotro a curs raul caruia i-am facut fotografii.

Tentatia de a fi dezamagit a fost prezenta, dar apoi am vazut imaginea de mai sus si am zambit.

Da, tocmai am terminat de zugravit, dar nu-mi place culoarea. Asa ca..facem alte ipoteze si continuam locuirea intr-un spatiu al posibilitatii.

19 Feb

ADN vocational – Rodica

Motto:

Tanti Nicoleta-i ma-sa care plange neincetat
Si blesteama ziua-n care pe Nea Tache ea l-a luat,
Insa ea va face totul ca sa isi ajute fiica
“Aoleu manca-o-ar mama, ce artista e Rodica”

Stefan Banica jr.- Rodica

Ei, daca asa punem problema, sa gasim o varianta de estimare a potrivirii Rodicai cu una din categoriile vocationale! Va reamintesc faptul ca am vorbit despre faptul ca in baza de date a “scaner-ului” vocational se afla optiuni valorice ale celor trei categorii vocationale care au participat la cercetare: psihoterapeuti, arhitecti si manageri de retail. Mai multe scanari, mai multa “inteligenta” a scanerului.. 😉

Zis si facut! Dupa ce ne da Nicoleta datele de contact, chemam la consiliere (recrutare?) pe nea Tache si pe Rodica… le aplicam chestionarul de valori-munca la amandoi, ca doar vrem sa se implice si nea Tache in toata tarasenia, sa priceapa ce-i aia orientare vocationala. Si, daca tot facem efortul asta, cautam si ocazia de a ne angaja un manager nou de vanzari…

“alegerea profesiei reprezinta o expresie a personalitatii” (John Holland)

Scorurile lor la chestionarul de valori-munca ne arata intensitatile alegerilor pe patru scale: Securitate, Competitie, Organizare, Fluiditate. De-abia astept sa vad ce iese la compararea acestor configuratii cu etaloanele vocationale din baza de date! Configuratiile arata asa ca-n pozele de mai jos, atat pentru nea Tache, cat si pentru Rodica.

Si-acum e acum: care sa fie managerul de vanzari? (presupunand ca la probele teoretice si practice au scoruri egale, as vrea sa aleg dintre Tache si Rodica pe acela care are cele mai multe sanse sa se integreze natural in mediul de lucru al organizatiei si sa poata lucra in standardele de performanta demonstrate pana acum (poate chiar sa le si depaseasca?)

Ei bine, surprize, surprize! Nea Tache (n-ai zice, dar..) e numa’ bun de psihoterapeut, asa ca pleaca acasa la tanti Nicoleta s-o consoleze (post de arhitect n-avem, s-a dat 🙂

Iar Rodica…de maine e artista la … vanzari!

Restul povestii in videoclipul de mai jos :))