motivatie | Psihologie servicii | Page 2
22 Oct

Prin depozit, dupa solutii

Adesea mi se intampla sa intalnesc clienti care cer ceva “unelte” care sa-i ajute sa fie mai rapizi in decizie, mai intuitivi, mai buni.
Cum ar fi sa-ti imaginezi acum, stand la masa, ca spatial din jurul tau se dizolva, lasand sa se vada un imens depozit?
In rafturile acestui depozit sunt asezate mii de informatii, senzatii si ganduri, ale caror voci inca n-au reusit sa se faca auzite. Le-ai pus chiar tu acolo, odata cu fiecare contact cu lucrurile, situatiile si oamenii cu care te-ai intalnit de-a lungul timpului.
Uita-te, sunt toate pe rafturi, aliniate pe parcursul anilor.

La capat de rand vezi etichete mari, rosii, ce desemneaza emotii; or fi uitate informatiile legate de prima zi de scoala sau prim zi la munca…dar ia gandeste-te la o emotie pentru acele zile. Degraba ai sa vezi cum informatiile vin de pe rafturile inconstientului tau, dand contur acelei zile.
Alte informatii sunt chiar langa tine, pentru ca abia au “sosit” din mediul inconjurator si n-ai apucat sa le asezi pe niciunde.
Inconstientul tau intreaba: vrei ceva? Avem!
Cand ne lipsesc informatii pentru o decizie, avem tendinta sa asteptam cuminti pana colectam TOATE datele. Am vrea sa asteptam pana documentam, pana suntem siguri. Dar lumea din jurul nostru nu ne asteapta sa decidem, sa avem toate datele pentru a fi departe de incertitudine. Sau ma insel si numai eu patesc asa, iar voi ceilalti ati descoperit solutia magica pentru decizii documentate 100%? 😛
Aseaza-te atunci la masa si uita-te in “depozit”. Cheama in ajutor emotii si stari pe care le-ai avut cand ai rezolvat problem grele, cand ai fost mandru de tine. Cand ai fost creativ sau cand ai controlat cu succes iuresul de fapte din jurul tau.
Maini nevazute vor apuca atunci de pe rafturile inconstientului informatiile de care ai nevoie.
Poate nu-ti sunt inca vizibile legaturile intre aceste pachete pe care ti le aduce inconstientul la vedere si problema pe care vrei s-o rezolvi. E mai greu de unul singur, dar avem solutii… 🙂
Cauta un interlocutor. Discuta cu el despre neclaritatile tale si despre ceea ce-ti doresti, asa incat pachetele din inconstient sa se asambleze in directia inca neclara.
Vrei unelte si solutii? Ti-am aruncat manusa: uita-te in tine!

18 Aug

Schimbare de paradigma si costuri

schemaNo matter how much you study the future, it will always surprise you; but you needn’t be dumbfounded! Kenneth Boulding

Am vazut mai demult un film cu niste musculosi care calatoreau in timp si-i prindeau pe alti musculosi care, isteti fiind, se gandisera sa modifice timpul si sa castige bani din asta (Time cop). M-am gandit apoi ca ar fi tare fain sa vezi idei inspirate puse in aplicare de vreun aiurit si apoi ajunse mari afaceri. Apoi sa te intorci cu ideea respectiva in timp, nitel inainte ca ea sa devina certa, si sa te bucuri de cursul ideii ca si cum ar fi fost a ta. Dar asta nu e prea moral si, din fericire pentru mine, nici posibil. Nici prea multe filtre personale nu-s utile, noroc ca soarta creeaza restul obstacolelor 🙂

Asa. Si daca nu reusesc sa iau ideile destepte ale unor pionieri din Vestul Salbatic sau sa cladesc Empire State Building pe terenul lui bunica-mea, ce-ar fi sa-mi construiesc propriile idei? Nah! Asta implica sa pasesc in necunoscutul viitorului, sa am morcovi..sa conving in stanga si-n dreapta ca am dreptate (chiar daca stiu ca am dreptate uneori maxim 70%)..Sa ma prind repede cand se schimba paradigma si sa fac un efort sa aduc spre realitate o idee.. Sa fac fata fricilor altora in fata propriilor incertitudini, sau chiar sa fiu agresat ca sa-si poata apara altii zona de confort? Cam nasol.. reversul e sa ai idei expirate si cumintele. Mda…greu de ales 😉

1Mediul din jurul nostru se schimba intr-un proces natural, ca balans intre echilibru si dezechilibru. Intre placile enorme care se deplaseaza continuu, mintea noastra gaseste portiuni fixe de realitate si-si tese paienjenisul denumit pompos “suma reprezentarilor personale”. Construieste astfel puncte de orientare, adesea anulate, rupte de cele mai mici schimbari in mediul inconjurator. Asa se face ca ne gasim uneori in mijlocul unui haos in care mintea noastra pierde reperele si – aparent – resursele. Sunt unii care numesc asta ruptura epistemologica, dar nu-s asa prietenosi si nu-i amintim aici 😉

Se poate intampla ca ceea ce consideram fapt cert si demonstrat sa devina – cu o viteza perceptibila pentru noi – neadevar, caduc, inutil. Mintea se opreste cand ceea ce ea considera adevarat nu apare in jurul nostru. Partea proasta e ca mintea poate explica doar ceea ce a fost anterior in simturi si numit cumva..intuitia insa se desprinde de obstacolul asta al trecutului si devine simtul nostru pentru viitor. Problema e ca intuitia asta nu e concreta si exacta, nu poate explica in cifre ce simte. Dar simte si transmite administratorului (ratiunea) tema pentru acasa: gaseste un sens asteaia!2

Daca as fi o companie, as vrea ca CEO-ul meu sa fie intuitiv, un adevarat Time Cop: rezistent in fata propriilor incertitudini si la temerile altora 🙂

Ai morcovi? Am sa-ti vand niste iepuri care sa-ti ajute viziunea.. 😉

29 May

Fotbal si situational leadership

Marturisesc de la inceput ca nu-mi place fotbalul. S-a intamplat ca am stat cu un prieten de “vorba”, avand intre noi o sticla de feteasca neagra, iar meciul Dinamo-Steaua a fost contextul auditiv in care vinul a fost degustat 🙂 In acest context nu m-am putut opri sa nu observ prestatia impresionanta a tehnicianului Ioan Andone de la sfarsitul Cupei Romaniei.

Chiar daca ne place sau nu, leadership-ul inseamna adaptare la contextul de munca si apoi modificarea acestui context, prin doze “homeopatice” de interventie. Ken Blanchard e unul dintre cei care a studiat si, cumva, influentat, teoria leadershipului, inca din 1970.
Multiplele stiluri de leadership inseamna instrumentar la dispozitia unui manager, instrumentar care aduce flexibilitate, adaptare si stil efectiv de lucru. Angajatii (followers) se pot afla in conditii diferite de pregatire si motivare in fata unei sarcini. A emite doar un singur stil de conducere ca si manager poate insemna uneori chiar demotivarea unora care performeaza bine si sunt tratati la fel ca si incepatorii.
Blanchard evalueaza combinatiile logice ce pot apare din combinarea competentei cu motivatia, intr-o anumita sarcina. Rezulta astfel 4 combinatii ce descriu tot atatea situatii in care un subordonat se poate afla:
–    competenta redusa, motivatie prezenta;
–    competenta redusa, motivatie redusa;
–     competenta ridicata, motivatie slaba (variabila);
–     competenta ridicata si motivatie ridicata.
Trecerea de la stilurile directive, in care liderul stapaneste cadrul de gandire si impune regulile, la stilurile participative, non-directive, in seamna aparitia atitudinii proactive in cultura organizationala.

Ma voi focaliza aici doar pe situatia unui bun profesionist aflat in dificultate motivationala (competenta ridicata, motivatie slaba sau variabila). Este situatia in care stilul managerial ar trebui sa migreze (pentru a se adapta situatiei) spre foarte putina sau deloc atitudine directiva si dezvoltarea relatiei. Mai pe romaneste, comportamentele legate de sarcina (termen-limita, instructiuni specifice, cunostinte, suport tehnic) sunt reduse la minim in aceasta situatie. In schimb, comportamentele legate de relatia manager-subordonat sunt puternic potentate, punandu-se accent pe: feed-back, suport empatic, dialog.
Am scris toate astea pentru ca mi-a placut sa-l observ pe tehnicianul echipei Dinamo, Andone, intr-o astfel de situatie la sfarsitul Cupei Romaniei. Poate ati vazut fotografia asta: la finalul partidei Steaua-Dinamo, tehnicianul Ioan Andone il consola pe mijlocasul Torje.
Pentru a ilustra analiza de leadership, iata datele (analiza meciului a fost realizata de firma olandeza de specialitate ORTEC TSS): Torje a initiat 21 de actiuni ofensive (din totalul de 77) si a dat trei suturi pe poarta, în conditiile în care dinamovistii au expediat în total sapte astfel de lovituri. Si in aparare a initiat zece actiuni defensive, sapte fiind bune si doua foarte bune. El a fost si unul din cei mai importanti furnizori de centrari, sapte la numar, doar Catalin Munteanu fiind mai activ, cu o executie în plus. Evolutia excelenta nu a fost trecuta cu vederea de stelisti, care l-au “luat la ochi” pe Torje si care a sfârsit ca fiind cel mai faultat dinamovist (de cinci ori).
Toate aceste date arata ca fotbalistul Torje a fost intr-o forma de zile mari la meciul cu pricina, iar reactia sa din final arata frustrarea imensa incercata. Reactia lui Andone, tehnicianul care-l antreneaza pe Torje, nu este asadar simpla “mamosenie”, ci o dovada reala de stil coerent al liderului Ioan Andone.

26 Apr

Pygmalion managerul

..long time, no see.

..creativitatea presupune disciplina. Asta am descoperit dupa ce, cu mare greutate, m-am apucat de scris din nou aici. Mintea imi e in alta parte, dar consider in continuare ca disciplina de a gandi despre psihologie si a cauta ceva nou face diferenta dintre adaptarea stereotipa la ceilalti si solutiile creative, vii. Nu mi-ar fi pe plac un profesionist care are aceeasi explicatie pentru indiferent care problema a mea (era un banc cu medic care, indiferent de boala pacientului, spunea acestuia ca are limbrici 😉

Asa ca…uite-l pe Pygmalion: poetul Ovidiu descrie peripetiile sculptorului cipriot in partea a X-a a cartii sale “Metamorfoze”. Cipriotul o sculpteaza din fildes pe frumoasa Galateea de care se si indragosteste. Apoi invoca ajutorul zeitei Venus si… creatia invie!

Aici voi face loc lui Robert Merton, profesor de sociologie la Columbia University. In lucrarea sa din 1957 intitulata ‘Social Theory and Social Structure‘, Merton afirma ca un fenomen apare cand “o definitie falsa a situatiei produce un comportament nou, care face ca acea definitie falsa sa devina realitate”. Nu de putine ori, prin “magia” unei asteptari puternic programate emotional, realitatea a aparut.

Intr-un experiment clasic pe tema mitului lui Pygmalion (denumit adesea si teoria profetiei ce se auto-implineste), cercetatorii Rosenthal si Lenore Jacobson au lucrat cu elevi de scoala generala. Din 18 clase, a fost ales la intamplare un esantion de 20% si s-a comunicat profesorilor ca acestia sunt copii cu inteligenta peste medie. In consecinta, li s-a explicat profesorilor, ca acesti copii pot dezvolta performante deosebite pe parcursul anului scolar.

Masuratorile au aratat ca lotul experimental a castigat o medie de doua puncte pentru abilitatile verbale, o medie de sapte puncte pentru abilitati de analiza si o medie de patru puncte in coeficientul general de inteligenta. Explicatia a venit naucitor de simplu: profesorii au investit mai multa atentie in copii “semnalati”ca fiind supra-dotati din punct de vedere intelectual.

Masura in care reusim sa proiectam asupra colegului (sa-i zic “follower”ar fi deja leadership, nu?) expectanta de performanta si simpatia noastra pentru acea persoana este masura performantei viitoare. O incruntare a sprincenelor sau o tensionare a vocii este citita repede de subconstientul celuilalt. Un zambet, o atingere pe umar sau o emotie pozitiva impartasita cu privire la ceea ce vine sunt la fel tezaurizate in subconstientul celuilalt. Il pregatim pentru performanta viitoare in masura in care-i transmitem confort emotional si empatie.

Or fi toate astea un vesnic cantec al psihologiei organizationale si al departamentelor de HR… asta nu neaga forta procesarilor subconstiente si a perceptiei subliminale de care este capabila instanta subconstientului…( de vazut Adrian Opre-Inconstientul cognitiv)

Ce-ar fi daca in loc sa afirmam despre persoana X ca nu ne place sa ne intrebam ce anume am “recunoscut” la el din ceea ce vrem sa uitam la propria persoana?

06 Feb

Festinger, girafa albastra

..despre Festinger, ce sa va spun? E o girafa nici prea-prea, nici foarte-foarte..doar ca-i albastra cu puncte portocalii. Si tine din cand in cand, prezentari la alte girafe.
De curand, Festinger a avut un sentiment ciudat: s-a simtit neanteles. A tinut o prezentare despre un subiect care-l pasioneaza rau: neuroleadershipul pentru animalele savanei. A folosit Festinger atea cuvinte care sa modeleze realitatea la care se gandea, pana cand a constatat ca celelalte girafe il priveau oarecum nemultumite: nu reauseau sa inteleaga toate cuvintele spuse. Si asa si-a dat seama Festinger ca numele sau este un nume predestinat: e numele unui alt mamifer care s-a preocupat de motivele pentru care oamenii accepta mai greu notiuni noi in constelatiile mentale deja existente in capetele lor. Adica, nu poti spune orice, oricui si sa te astepti ca sistemul de convingeri al aceluia sa se modifice imediat spre a ingloba convingerile afirmate de tine.
Asa ca Festinger (girafa albastra) a inceput sa studieze…
A aflat ca disonanta cognitiva este numele unui proces care desemneaza reactia emotionala de disconfort la aparitia unor informatii care tind sa restructureze  universul reprezentarilor celui care recepteaza mesajul.
De exemplu: Festinger (girafa albastra)  considera ca girafele sunt albastre, exceptandu-le pe cele din savana in care traieste el. El- Festinger- a elaborat o teorie potrivit careia, in mod accidental, in jurul lui se afla de ceva timp niste girafe ciudate, galbene cu pete maro.
Dar un statistician i-a spus ca s-ar putea ca majoritatea girafelor sa fie galbene cu pete maro..Pe cale de disonanta cognitiva, Festinger  considera acum respectivul statistician un individ nesuferit, rau-voitor, care spune doar neadevaruri despre girafe. Indiferent cat de bune ar putea sa fie informatiile statisticianului din poveste, ele sunt blocate de mintea lui Festinger-girafa albastra – pe motiv ca-i genereaza acestuia o stare de disconfort emotional.
Asa ca Festinger din poveste a analizat starea lui si starea celorlalte girafe prezente la conferinta si si-a dat seama ca strategia lui trebuie sa privesca in viitor marirea consistentei interne a sistemului de convingeri a ascultatorilor, nicidecum atomizarea acestui sistem…apoi s-a gandit cum se poate face asta..folosind definitii ale realitatii deja folosite de ascultatorii sai..folosind o parte din limbajul acestora..dar asta presupune sa-i cunoasca mai bine..

Si-a dat seama, cu alte cuvinte, ca are de jonglat cu doua elemente: unul intern (parametru de stare al personalitatii celui care primeste mesajul)- emotional. Al doilea element este extern si priveste informatia noua (cognitia exterioara). Tinta oricarui discurs e sa mentina la cat mai multi auditori o consonanta intre parametrii interni si cei externi..altfel Festinger al meu risca sa supere sau sa sperie prea multe girafe..
..si uite asa, Festinger ( pe numele lui mic Leon) a ramas pe ganduri si s-a hotarat sa se uite mai atent la lumea celor care-i audiau prezentarile..nu de alta, dar nu vrea sa se mai confrunte cu acel sentiment neplacut de disonanta cognitiva..

Asa ca Festinger a identificat si definit 4 situatii in care, pe viitor, se va putea gasi, din punctul de vedere al reactiei, ascultatorilor sai:
Reactia va privi atitudinea (dispozitia interioara)
1.    Adaptabil: modificarea atitudinii vechi conform unei cunostinte noi
2.    Speculativ: adoptarea unei noi atitudini consonanta cu cognitia exterioara, lasand neschimbata vechea atitudine

Reactia va privi cognitia exterioara:
3.    Conservator: respingerea (fara argumente), ignorarea sau uitarea unei cognitii exterioare
4.    Imaginativ: inlocuirea cognitiei exterioare cu o alta care consoneaza cu vechea atitudine interioara

Mai mult, uitandu-se pe geam si gandind la auditoriul sau, Festinger –girafa albastra- a descoperit ca exista o posibila corelatie (e de verificat, dar dupa ce se va impaca cu acel statistician nesuferit pomenit mai sus) intre tipul de modificare al disonantei si temperamentele hipocratice. Astfel ca:

– sangvinicii ar putea avea o reactie de tip adaptabil,

– flegmaticii o reactie de tip conservator,

– colericii o reactie de tip speculativ,

– melancolicii o reactie de tip imaginativ.
Dar asta..ramane de studiat

p.s. pe Festinger l-am primit dupa o prezentare la care aproape jumate din cei prezenti n-au inteles nimic din ce-am vorbit. E un tip de treaba, care m-a invatat toate cele scrise mai sus :). Multam!

05 Dec

Quo vadis?

..e deja tarziu, iar dupa o zi grea, nu prea mai am rabdare..Am plecat la 5 dimineata din casa spre locul unde nu stiam exact ce voi face. Asta mi-a dat o senzatie de usor disconfort si agitatie. “O sa ma intorc acasa fericit”- mi-am spus si am iesit pe autostrada. Asa a si fost 🙂

Gandind la cum mi-a fost ziua, nu sunt atent la portiunea de gheata pe care rulez..si iata ca masina merge sub un “oarecare” unghi fata de axul drumului..stomacul mi se face un ghem de nervi si evit in ultima clipa sa trag de volan..masina revine chinuitor de greu la directia initiala..am avut senzatia ca directia s-a facut rigida in cursul derapajulului si ca mi-a venit apoi mai usor sa controlez totul.  Un indicator galben din bord imi arata ca am derapat si ca ceva a reactionat sub capota. Am scapat..

O fi si in mintea mea asa ceva? Tare mi-ar trebui pe distantele lungi si obositoare dintre doua “statii”, distante pe care nu am timp sa ma gandesc la mine si la ce fac.. Mi-ar trebui un dispozitiv, ceva, care sa ma repuna pe drum, daca eu am uitat in care parte am hotarat ca mi-ar fi bine sa merg.

Pai…axioma dreptei spune ca prin doua puncte trece o singura dreapta. Singurul punct pe care-l am in permanenta si sigur e experienta prezenta. Motive, trebuinte…toate se vor alimentate din energia clipei prezente. Cum le pun in ordine, cum le fac sa astepte?

Constientizarea unei nevoi in planul psihic face ca obiectele din lumea exterioara sa se polarizeze in grade de valenta fata de acea nevoie: foarte utile pentru nevoie, mai putin utile, nesatisfacatoare..Cum aleg intre valente asemanatoare? Cum stiu unde trag linia spre viitorul care vine?

..viitorul mi-l alcatuiesc din imagini despre mine, in care simt, vad, aud in jurul meu si in mine o stare pe care o voi trai atunci: voi fi fericit cand voi ajunge acasa, voi simti ca ma relaxez dupa o zi obositoare..Voi fi odihnit sau voi fi cu prietenii, sau voi fi multumit.

O fi asta important, sa prefigurez mental catre ce ma indrept?

Sa ne imaginam ca trebuie in permanenta sa imi aduc aminte de ce tin mainile pe volanul masinii cu care merg pe autostrada, la 140 km/h…sa ne imaginam ca derapez pe gheata la care nu ma asteptam sa apara in drumul meu..Cam multe de gandit..Ce bafta! Subconstientul are grija sa lanseze sistemul de stabilitate a directiei daca abaterea spre un scop nou nu e subsumata unui ideal proiectat anterior. Intre motive (directii?) echivalente, subconstientul poate procesa fluxuri imense de date, in fractiuni de secunda..”oportunitatile” ar putea fi doar concentratii mai bune de fire cauzale care sa ne duca la ceea ce ne-am dorit.

Mai spun unii (matematicieni cred ca le spune..) ca printr-un punct trec o infinitate de drepte concurente, prin doua puncte trece o singura dreapta. Un punct (prezentul) nu e de ajuns sa ai o directie. Viitorul dorit si prefigurat intr-un limbaj pe care sa-l inteleaga subconstientul (emotii) deja e o directie coerenta, un destin. Abaterile de la proiectia initiala se fac numai pentru un consum mai mic sau pentru ajustarea la obstacole neprevazute…

Busola interna ne duce mai departe.. curiozitatea ajuta 🙂

Carl Gustav Jung: “You meet your destiny on the road you take to avoid it”

12 Nov

Ideal vs obiectiv

Zilele trecute ma gandeam care ar fi diferenta dintre un ideal (model mintal de tip anticipativ cu ajutorul caruia proiectam in viitor anumite finalitati=scopuri sau obiective) si un obiectiv (finalitate masurabila a conduitei). Ma mai gandeam eu ca intre dorinta si scop se interpune natural un interval de timp.
Apoi mi-a explicat motanul Oggy asa: “idealul iti da reflexe de vanator, dar e intangibil. Obiectivul il mananci”.
Lectia data de motanul meu, mai jos:

20 Apr

Plasticitatea personalitatii si stilurile de leadership

Foarte frumos conceptul de plasticitate a personalitatii! Ce-o fi asta? Poate fi util la predictia evolutiei unui individ intr-o organizatie? Ia sa vedem..

Consideram personalitatea umana ca sistem hipercomplex, cu rol adaptativ. Acest sistem este stabil (are modalitati de exprimare si interiorizare relativ neschimbate). Prin evaluarile raspunsurilor pe care mediul intern si extern le dau la interactiunea individului, personalitatea se poate modifica.

Adica sentimentul de disconfort produs de esecul unei interactiuni in organizatie sau autoevaluarea de competenta (castigarea unei negocieri..) pot face ca imaginea de sine sa se schimbe si apoi perceptia celorlalti asupra noastra sa se modifice. In timp, suma experientelor ne modifica felul de a fi.

Intrebarea mea este legata de implicatia plasticitatii sistemului de personalitate asupra stilului de leadership.

In ce masura, un individ imersat intr-un mediu puternic concurential se poate transforma pentru a fi mai performant in urmatoarele domenii: autocontrol emotional, autoorganizare si planificare, rezolvarea de probleme si creativitate decizionala, calitatea relationarii cu un colectiv?

Presupunand ca ingredientele magice sunt prezente (motivatie, entuziasm) am sa va prezint o analiza privind unu din clientii cu care am lucrat.

Mai jos vedeti modelul de leadership folosit si gruparea competentelor analizate/ dezvoltate.

Omul nostru a fost evaluat la inceputul si la sfarsitul interactiunii cu psihologul, folosind un test de personalitate din categoria BIG FIVE (da, iar testul asta.. : )

Intre aplicarea celor doua teste a participat la un program de consiliere si dezvoltare personala, cu obiectivele:

– cresterea capacitatii de planificare si ordonare

– cresterea auto-disciplinei

– dezvoltarea asertivitatii

Diferenta dintre masuratorile la cele doua teste a permis identificarea celor mai rapide cai de dezvoltare (cele mai mari transformari arata directiile pe care personalitatea acestuia a reactionat cel mai repede la contactul cu mediul organizatiei si cu actiunea de consiliere).


Din analiza de trend a celor doua grafice observam ca sunt aproape identice (validitate test-retest, da?), desi intre cele doua teste este un interval de un an (!!). Am ierarhizat transformarile si, in imaginea de mai jos, amplitudinile pozitive au fost evidentiate cu un dreptunghi rosu. Reamintindu-ne ce inseamna fiecare palier masurat in parte cu ajutorul tabelului din dreapta, vom descoperi ca al meu client a dezvoltat mai usor urmatoarele paliere compoartamentale:

– simtul datoriei (C3)

-auto-disciplina (C5)

– ordine (C2)

– deschidere la idei (O5)

– blandete in relationarea cu ceilalti (A6)

La o prima privire, toti factorii din scala de constiinciozitate au crescut in pondere, precum si capacitatea de a interactiona (caldura, entuziasm si spirit gregar).

Un risc il reprezinta cresterea usoara in indicatorul de trairi emotionale cu tenta negativa (N3), dar poate fi pus pe seama oboselii, a contextului situational.

Si acum, sa facem predictie cu privire la evolutia stilului de leadership al clientului meu. Agregarea factorilor de personalitate in competente de leadership arata modificarile de mai jos:

Considerand focusul leadershipului ca fiiind competente orientate in unul din domeniile:

BLUE: analiza date, centrare pe structura si respectarea termenelor

RED: relatii intra si intergrupale, armonizarea relatiilor

GREEN: viziune, posibilitati, inovatie si strategie

descoperim la omul nostru focusarea pe schimbare organizationala, inovatie si gandire strategica.

Date fiind palierele comportamentale pe care a dezvoltat in interval de un an performanta, predictia comportamentala pentru perioada urmatoare poate fi urmatoarea:

– va continua sa perfectioneze competenta de relationare cu colegii (este saturata in extraversie- energia sociala)

– atitudinea fata de coechipieri va fi din ce in ce mai directiva si asertiva (scaderile din factorii de agreabilitate)

– va creste in capacitatea de a planifica, organiza si implementa (factorii de constiinciozitate)

Riscurile privesc deschiderea la posibilitati si alternative, precum si deschiderea si originalitatea mentala. Se pare ca focusarea pe disciplinare diminueaza in timp capacitatea de a gandi “out of the box”. Recomandare: implicare in activitati artistice (desen, lectura de poezie) pentru a pastra deschise aceste capacitati.

Concluzie: personalitatea raspunde la setarea de obiective, fiind un sistem adaptativ 😉

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com