subconstient | Psihologie servicii
03 Oct

UN zeu – introducere

ra-zeuSince narcissists deep down feel themselves to be faultless, it is inevitable that when they are in conflict with the world they will invariably perceive the conflict as the worldโ€™s fault.โ€

Morgan Scott Peck – psychiatrist

Acum sa nu credeti ca spun povesti asa… de dragul povestilor – desi fac  asta uneori ๐Ÿ™‚

Povestea mea de azi se cheama UN zeu pentru ca Ra este Singurul. Am sa va spun povestea lui si apoi o sa-l analizam – de fapt o sa va invit sa-l cautati in voi sau in jurul vostru, in echipele sau organizatiile din care faceti parte. Vom face asta prin chestionarul pe care-l voi afisa intr-un post viitor pe aceasta tema.

Se povesteste ca intr-o zi Ra, zeul soarelui, privind la oameni, s-a infuriat. Desi erau supusii sai dragi, totusi nu-l respectau pe el si  Legea Ma’at. In Egipt, Ma’at era legea eticii, o lege care tinea toate lucrurile in balanta si se opunea in acest fel lui Nun (haosul).

Astfel infuriat, Ra a trimis-o pe pamant pe fiica sa, Sekhmet (denumita si Ochiul lui Ra). Aceasta s-a transformat intr-o leoaica si aproape a distrus omenirea. Speriat si plin de remuscari, Ra a incercat s-o opreasca pe Sekhmet, numai ca aceasta era deja o fiara insetata de sange. Nun-haosul era fericit.

Ca s-o potoleasca din furia ei distrugatoare, Ra a turnat intr-un rau din calea lui Sekhmet bere cu suc de rodie si matraguna. Crezand ca e sange, leoaica a baut si a adormit. Cand s-a trezit, furia ei disparuse si astfel omenirea a fost salvata de la nimicire.

Numai ca, odata cu venirea lui Sekhmet pe Pamant, Moartea, Neincrederea si  Frica isi facusera culcus pentru vecie in inimile supusilor lui Ra: legea Ma’at era acum respectata, dar din motive externe esentei acestei legi a armoniei.

Personalitatea narcisica despre care vorbesc psihologii e usor de recunoscut, prin manifestarile descrise de mine in poveste.

Tulburarea de personalitate narcisica este descrisa in DSM-IV (Manualul de Diagnistic si Statistica a tulburarilor Mentale al Asociatiei Americane de Psihiatrie) ca:

โ€žUn patern marcant de grandiozitate in fantezii sau in comportament, nevoia de admiratie, lipsa de empatie, incepand cu perioada adulta timpurie si prezenta intr-o varietate de contexte, dupa cum este indicat in cinci (sau mai multe) din urmatoarele:

1. Are un simt grandios al importantei sale (de exemplu, exagereaza realizarile si talentele, se asteapta sa fie recunoscut ca superior)
2. Este preocupat cu fantezii de succes nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala
3. Crede ca el este โ€žspecialโ€ si unic si nu poate fi inteles sau asociat decat cu alti oameni (sau institutii) speciale
4. Pretinde admiratie excesiva
5. Are sentimentul ca totul i se cuvine, adica are asteptari nerealiste cu privire la un tratament deosebit de favorabil sau intelegere imediata a asteptarilor lui/ei
6. Este un exploatator al celorlalti, adica profita de pe urma celorlalti pentru a-si atinge obiectivele
7. Lipsa de empatie. Nu doreste sa recunoasca sau sa se identifice cu sentimentele si nevoile celorlalti
8. Este adesea invidios pe ceilalti sau crede ca ceilalti sunt invidiosi pe el/ea
9. Arata comportamente sau atitudini arogante, trufaseโ€ (DSM-IV-TR, 2000, p. 717)

Paradoxul este ca nevoia insatiabila de afirmare a sinelui creeaza astfel o nevoie de a fi admirat necontenit pentru narcisist, una sortita esecului.
Ion Dafinoiu, Psihologie sociala clinica, pag. 223

va urma…

 

 

 

 

24 Feb

Anthropos polytropos – introducere

anthropos politroposSa facem un experiment impreuna: ia-ti un minut sa te gandesti la doua personaje din viata ta. Care sa fie? Care vrei tu. Doar sa-l alegi pe unul din personaje din categoria celor care te-ar face sa treci strada pe partea cealalta, doar sa nu-l intalnesti. Iar pe celalalt personaj sa-l alegi in asa fel incat de indata ce te-a dus mintea la el/ ea, sa simti deja un zambet pe fata.

Ia-i gasit? Bun! Acum gandeste-te la primul personaj si alege din coloana din stanga acele atribute care se potrivesc felului in care te simti gandind la el.

Nu te grabi sa treci al a doua coloana, cea din dreapta. Uita-te un pic pe geam afara: e lumina? E noapte deja? Ce vezi?

Muta-ti apoi mintea la cel de-al doilea personaj – cel care te face sa zambesti. Acum alege din coloana din dreapta acele atribute care se potrivesc felului in care te simti gandind la el.

Pentru personajul negativ pe care ti l-ai amintit, care trairi ti se potrivesc acum?

View Results

Loading ... Loading ...

Pentru personajul pozitiv pe care ti l-ai amintit, care trairi ti se potrivesc acum?

View Results

Loading ... Loading ...

As vrea sa vedem impreuna cum e sa “gravitezi” emotional in jurul unor personaje… Cum ar fi sa fiu prins in starea emotionala pe care o alta persoana o are? Cum ar fi sa descopar ca intalnindu-ma cu un cunoscut de-al meu, mi-e dintr-o data mai clara o anumita stare emotionala? Ca ma simt in mod evident iritat sau calm, bucuros sau trist , infricosat sau entuziasmat, si astea nu erau neaparat cu mine inainte de a-l intalni pe omul respectiv?

Dar daca doar ma gandesc la el?

Probabil ca raspunsurile tale de mai sus ne vor ajuta sa facem un pic mai clara ipoteza “gravitarii” emotionale. Va urma ๐Ÿ˜‰

09 May

Conditii de valorizare-uitate si nu prea

Se povesteste ca demult, tare demult, intr-o manastire tibetana, un preot lama se pregatea sa tina o slujba. Chiar cand slujba a inceput, se auzi miorlaitul unei pisici. Ceilalti calugari au alungat pisica, dar pisica tot revenea si miorlaitul ei deranja slujba. Asa ca au prins pisica si au legat-o, ca sa nu mai poata miorlai.

Asa se face ca astazi, in unele ocazii importante, pentru ca sluja tinuta de un lama important sa fie cu adevarat sfanta, trebuie neaparat legata o pisica.

Am scris povestea asta aici ca sa ne imaginam ca uneori, nu mai stim exact motivul pentru care o actiune sau un fel de a gandi ni se pare potrivit pentru noi. Pur si simplu stim ca asa ne e bine, asa suntem in confort. Experienta care a generat in trecutul nostru o astfel de alegere ne este acum greu accesibila, uitata.

Ca sa fie mai clar, acum cateva zile am constatat ca un pantof ma deranja in talpa..am gandit ca e o pietricica, dar era o batatura veche. Practic, o portiune cat o gamalie de ac din pielea de pe talpa trebuia eliminata. Mi-am adus aminte ca exact in punctul acela, copil fiind, m-a intepat o albina pe care calcasem din neatentie. Durerea, disconfortul si rana create de veninul albinei de atunci mi s-au sters din minte, dar necesitatea actiunii de a elimina din cand in cand pielea de pe fosta rana n-au disparut.

Tot astfel ne intalnim in deciziile noastre cu vechi ganduri si emotii, ale caror cauze nu le mai tinem minte. Motive ale celor care ne-au format s-au suprapus peste felul nostru de a fi si au generat un stil: acela de a fi civilizat printre ceilalti.

De cele mai multe ori constructia astfel realizata e functionala si solida, asigurand confortul si siguranta propriului Self. Uneori insa, acea pietricica veche, sub povara deciziilor, interactiunilor dintr-un mediu nou, cedeaza. Crapaturi apar in zid, lasand haosul lumii exterioare sa patrunda in sfera intima a personalitatii noastre: frigul, umezeala, vantul intra usor intr-o incinta deschisa accidental catre mediul extern, nu-i asa?

Ceea ce consideram bun sau pur si simplu hotarat pentru noi pentru mult timp pare ca trebuie reevaluat si redefinit. Costurile sunt pe masura: nu-i usor sa te opresti din munca ta, sa chemi un zidar, sa pui schelele..santierul deschis inseamna multa bataie de cap ๐Ÿ™‚

Ma voi intreba cum de ajungem sa inglobam in structura profunda a personalitatii noastre astfel de elemente mai putin fiabile..Ne aducem aminte ca nevoia de acceptare si respect este puternica in noi inca de cand suntem copii. Putem ajunge uneori intr-o dilema: “e mai important ca eu simt asa, sau sunt mai importante conditiile conform carora TREBUIE sa fiu cumva, ca sa fiu acceptat?” Suntem apoi capabili sa rezolvam dilema daca una din variante e lasata deoparte..Acceptarea unor conditii care contrazic puternic senzatiile personale si simtul intuitiv al realitatii face ca, mai tarziu, adultul sa se “trezeasca”cu o modalitate de evaluare a realitatii nu foarte fiabila.

Scriu astfel astazi si pentru ca am vazut clacari ale unor profesionisti pe care i-am insotit in exercitii de evaluare a competentelor (suna mai cunoscut daca folosesc “assessment center”?). Cum inchizi acele vulnerabilitati care te lasa de izbeliste cand ai avea cea mai mare nevoie de un zid coerent si solid care sa te apere si sa te recomande ca pe o constructie solida?

Nu stiu o solutie magica…dar stiu ca sunt unii care s-au hotarat sa nu mai lege pisica precum calugarii din povestea mea, sa inteleaga ca teama de a lasa in urma conditii ale trecutului personal e pretul pentru un viitor mai confortabil si mai sigur pentru fiinta lor emotionala.

26 Apr

Pygmalion managerul

..long time, no see.

..creativitatea presupune disciplina. Asta am descoperit dupa ce, cu mare greutate, m-am apucat de scris din nou aici. Mintea imi e in alta parte, dar consider in continuare ca disciplina de a gandi despre psihologie si a cauta ceva nou face diferenta dintre adaptarea stereotipa la ceilalti si solutiile creative, vii. Nu mi-ar fi pe plac un profesionist care are aceeasi explicatie pentru indiferent care problema a mea (era un banc cu medic care, indiferent de boala pacientului, spunea acestuia ca are limbrici ๐Ÿ˜‰

Asa ca…uite-l pe Pygmalion: poetul Ovidiu descrie peripetiile sculptorului cipriot in partea a X-a a cartii sale “Metamorfoze”. Cipriotul o sculpteaza din fildes pe frumoasa Galateea de care se si indragosteste. Apoi invoca ajutorul zeitei Venus si… creatia invie!

Aici voi face loc lui Robert Merton, profesor de sociologie la Columbia University. In lucrarea sa din 1957 intitulata ‘Social Theory and Social Structure‘, Merton afirma ca un fenomen apare cand “o definitie falsa a situatiei produce un comportament nou, care face ca acea definitie falsa sa devina realitate”. Nu de putine ori, prin “magia” unei asteptari puternic programate emotional, realitatea a aparut.

Intr-un experiment clasic pe tema mitului lui Pygmalion (denumit adesea si teoria profetiei ce se auto-implineste), cercetatorii Rosenthal si Lenore Jacobson au lucrat cu elevi de scoala generala. Din 18 clase, a fost ales la intamplare un esantion de 20% si s-a comunicat profesorilor ca acestia sunt copii cu inteligenta peste medie. In consecinta, li s-a explicat profesorilor, ca acesti copii pot dezvolta performante deosebite pe parcursul anului scolar.

Masuratorile au aratat ca lotul experimental a castigat o medie de doua puncte pentru abilitatile verbale, o medie de sapte puncte pentru abilitati de analiza si o medie de patru puncte in coeficientul general de inteligenta. Explicatia a venit naucitor de simplu: profesorii au investit mai multa atentie in copii “semnalati”ca fiind supra-dotati din punct de vedere intelectual.

Masura in care reusim sa proiectam asupra colegului (sa-i zic “follower”ar fi deja leadership, nu?) expectanta de performanta si simpatia noastra pentru acea persoana este masura performantei viitoare. O incruntare a sprincenelor sau o tensionare a vocii este citita repede de subconstientul celuilalt. Un zambet, o atingere pe umar sau o emotie pozitiva impartasita cu privire la ceea ce vine sunt la fel tezaurizate in subconstientul celuilalt. Il pregatim pentru performanta viitoare in masura in care-i transmitem confort emotional si empatie.

Or fi toate astea un vesnic cantec al psihologiei organizationale si al departamentelor de HR… asta nu neaga forta procesarilor subconstiente si a perceptiei subliminale de care este capabila instanta subconstientului…( de vazut Adrian Opre-Inconstientul cognitiv)

Ce-ar fi daca in loc sa afirmam despre persoana X ca nu ne place sa ne intrebam ce anume am “recunoscut” la el din ceea ce vrem sa uitam la propria persoana?

31 Jan

Limbajul picioarelor

Pe o scala verticala a expresivitatii, pornind de la talpi spre fata, in mod evident capacitatea de a traduce starile emotionale creste, odata ce ne apropiem de “interfata” de socializare cea mai observata si interpretata de obicei. Traducerea priveste capacitatea celorlalti de a citi reflex si a interioriza o expresie afisata de cel care se exprima. Totodata, traducerea este si capacitatea efectiva a zonei faciale de a transpune in configuratii particulare, cu semnificatie sociala, universul interior al celui care se exprima folosind expresiile faciale.

Dar nu asta era subiectul, adica nu zona faciala..partea ei opusa si, aparent, neexpresiva…si anume picioarele! Pentru ca la nivelul muschilor faciali controlul este destul de pronuntat si, adesea, expresiile faciale sunt manipulate pentru a adauga emotie falsa sau exagerata unui act de comunicare. Cel mai greu de controlat raman picioarele…In toiul unei dispute, repede dau de gol atitudinea proprietarului.

Uneori proprietarul (picioarelor) le orienteaza in afara zonei de interes chiar inainte sa spuna ca nu-l intereseaza discutia, situatia sau persoana..Alteori e util sa observi varful picioarelor a doi indragostiti, caci ele arata un interes in persoana celuilalt, interes ce face ca talpile si genunchii sa se atraga precum magnetii..

Alteori, in timpul unor discutii interesante sau argumentari foarte intense, mintea interlocutorului te poate fascina atat de mult, incat varful piciorului dominant arata intregul interes pe care-l acorzi, sau chiar simpatie daca cel vizat e “privit”cu partea interna a gleznei.

E frumos sa privesti mesajul pe care picioarele il transmit, mai ales stiind ca sunt greu de controlat si, in consecinta, printre cele mai sincere parti ale corpului nostru ๐Ÿ™‚

V-am intrebat saptamana trecuta ce credeti despre imaginea alaturata..m-am bucurat vazand votul vostru (simpatie retinuta , expectativa).

Argumentele la care m-am gandit pentru aceasta concluzie, intr-o ordine a disolutiei lor spre fantezie (ca si semnatura a subconstiantului, limbajul non-verbal poarta caracteristica metaforica a exprimarilor acestei instante psihice):

– centrul de greutate al domnisoarei este mutat spre inainte, pe directia piciorului dominant (presupun ca e dominant piciorul drept, dupa pozitia manii care acopera pe deasupra abdomenul)

– pe cale de consecinta, dinamica spatiului dintre cei doi pare sa tinda spre micsorarea distantei (avansarea varfului drept al piciorului sau este urmata de un avans al partii inferioare a interlocutoarei, chiar daca torsul acesteaia ramane usor in spate)

– piciorul dominant este orientat cu varful catre interlocutor, in oglinda fata de varful piciorului acestuia (unii ar numi asta rapport:)

– la o aparenta solicitare/ argumentare cu mana stanga, interlocutorul “obtine” o inclinare spre aceeasi parte din partea domnisoarei

Acu’, ai de au votat “interes manifest” si “simpatie retinuta” sa puna mana sa contrazica ce-am scris ๐Ÿ˜‰

p.s. imaginea alaturata e pentru cele care nu cred ca picioarele se pot “uita” singure dupa fete pe strada ๐Ÿ™‚

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com