trickster | Psihologie servicii
27 May

Kitsune

kitsune

In our description of nature the purpose is not to disclose the real essence of phenomena but only to track down as far as possible relations between the multifold aspects of our experience. (Niels Bohr – Atomic theory and the description of nature, 1934)

M-am decis sa scriu despre vulpi. Si nu despre orice fel de vulpi, ci despre vulpile-trickster (vezi titlul); si fac asta ca sa gandesc despre o vulpe a carei coada inca n-a trecut raul.
E un proverb japonez care spune ca vulpea tanara care traverseaza un rau inghetat nu trebuie sa se grabeasca pana nu i-a trecut si coada.
In jurul anului 1550, daimyo-ul-ul Toyotomi Hideyoshi, predecesorul shogunului Tokugawa (unificatorul Japoniei), scria o scrisoare zeului orezului – Inari Daimyojin – pentru a-i adresa o plangere: una din vulpile din subordinea acestui zeu ar fi vrajit fara vreun motiv clar si intemeiat pe unul din slujitorii puternicului comandant japonez.
Prin scrisoare se mentionau, cu un ton foarte respectuos, masuri de indreptarea a situatiei, dar si aspre represalii (uciderea vulpilor din regiune) daca situatia nu inceta.

To Inari Daimyojin,
My lord, I have the honor to inform you that one of the foxes under your jurisdiction has bewitched one of my servants, causing her and others a great deal of trouble. I have to request that you make minute inquiries into the matter, and endeavor to find out the reason of your subject misbehaving in this way, and let me know the result. If it turns out that the fox has no adequate reason to give for his behavior, you are to arrest and punish him at once. If you hesitate to take action in this matter I shall issue orders for the destruction of every fox in the land. Any other particulars that you may wish to be informed of in reference to what has occurred, you can learn from the high priest of Yoshida (Walter Dening, The Life of Toyotomi Hideyoshi, p. 759)

Sigur, vom spune ca pe atunci oamenii nu erau inca foarte capabili sa inteleaga lumea asa cum o intelegem noi sau sa si-o explice cu gradul de acuratete pe care-l avem noi. Pe atunci vulpile erau vazute ca vrajitori, iar necazurile erau usor “explicate” ca fiind cauzate de vointa unor astfel de entitati.
Hmm…dar oare chiar explicam ceea ce exista sau… explicam cat intelegem din ce ne inconjoara?
Ma uit ingandurat la cel din fata mea si mi-e jena sa-i spun ca nu stiu sa raspund la ce ma intreaba: “cum scap de gandurile astea?”
Nu stiu si nici macar n-am pretentia ca inteleg ce-i cu gandurile tale. Dar stiu povestea cu vulpoiul care trece pe gheata: nu trebuie sa ne grabim, pentru ca inca n-am terminat de inteles ceea ce aveam de inteles.

Uneori ai senzatia ca tocmai te-ai prins si, increzator in forta mintii tale, esti pe cale sa sa te arunci inainte si sa impartasesti “concluzia” ta celui cu care dialoghezi. Dar… gheata subtire se crapa si coada vulpoiului poate intra in apa, esuand intr-o lipsa de sens.
Ritmul pe care l-ar propune mintea e ceva ce nu tine cont de elementele ascunse sub foaia subtire a realitatii. In schimb, ritmul pe care-l aduce o atitudine “vulpoiasca” pare sa tina cont de natura reala si completa a situatiei, ajutand la trecerea in siguranta peste apa inghetata a raului, la malul unui Sens nou, mai bogat in continut.

 

 

01 Feb

Razvratitii – profil psihologic

choose

Cunoasterea paradisiaca […] se caracterizeaza prin fixare asupra obiectului, socotit in intregime dat sau cu posibilitati de  a fi dat, fie in intuitie, fie in abstractiune, fie in imaginatie. Cunoasterii paradisiace ii opunem cu distinctii ireductibile cunoasterea luciferica. Pe aceasta o vedem detasandu-se in chip aparte de obiect, fara de a parasi insa obiectul. Ea considera obiectul despicat in doua, intr-o parte care se arata si intr-o parte care se ascunde. Obiectul cunoasterii luciferice e totdeauna un mister care se arata prin semnele sale, si de alta parte se ascunde dupa semnele sale.[…] Cunoasterea luciferica provoaca o criza in obiect, “criza” care rapeste obiectului echilibrul launtric.[…] Prin cunoasterea paradisiaca se statornicesc pozitiile linistitoare, momentele de stabilitate, permanenta vegetativa si orizonturile cari nu indeamna dincolo de ele insile, ale spiritului cunoscator. Cu cunoasterea luciferica se introduc in imparatia acestuia (obiectului) problematicul, tatonarea teoretica, constructia adica riscul si esecul, nelinistea, aventura, tot atatea momente care repugna cadrelor cunoasterei paradisiace.”

Lucian Blaga, septembrie 1932, revista Gandirea,nr 7-9

OBSERVATIA

Saptamana trecuta m-am vazut cu o echipa cu care ma stiu demult, de cand eram si mai fricos decat sunt azi 😉 Pe atunci imi era frica de ceea ce ar fi o echipa treaza, capabila sa se sincronizeze si sa deschida ochii.

M-am dus sa-i vad cu un oarecare plan in cap, dar insuficient de pregatit cat sa acopar cele 6 ore de discutii planificate. M-am uitat atent la fetele lor cand i-am salutat in deschiderea intalnirii: unora le-au sclipit ochii la sarada de debut, altii s-au schimonosit, neplacut surprinsi de invitatia in metafora. Am stiut atunci cu cine pot sa prospectez mai departe si cu cine nu voi insista.

Orele petrecute impreuna cu cei 16 oameni mi-au adus aminte de Blaga si ale sale feluri de cunoastere, descrise mai sus.

Apoi m-am gandit ce s-ar intampla daca as pune laolata doar indivizi care iubesc problematicul, constructia ipotetica. Daca as pune intr-un creuzet mintile unora care nu se opresc la prima intrerupere in continuitatea obiectului pe care trebuie sa-l cunoasca?

Pentru mintile care s-au incruntat la metafora folosita la inceputul intalnirii, pot presupune disconfortul creat de contactul cu neintelesul, cu misterul continut in obiectul cunoasterii:

Cuvantul mister, pe cat de sonor pe atat de incert, a fost intotdeauna refugiul spaimei sau neputintei de a intelege ceva. (Lucian Blaga, rev. Gandirea 1932, vol 7-9, pag 264).

Pentru cei care s-au aplecat spre inainte si si-au ascutit privirea la auzul metaforei, pot presupune ca-s niste Razvratiti.

Care ar fi operatiunile mentale preferate ale unor astfel de Razvratiti?

IPOTEZA

Putem sa presupunem ca primul reflex al unui Razvratit ar fi sa considere obiectele evidente ca fiind doar simptome aparente ale obiectelor cunoasterii, aflate acestea inca in stare de mister. Acest reflex i-ar da tendinta spre prospectare si curajul, forta necesare pasului in necunoscut.

Intrucat va stiu adepti ai pozitivismului logic, ma voi stradui sa demonstrez si sa masor presupunerea de mai sus (DEX: Pozitivism logic = mișcare modernă în filosofie care a încercat să introducă metodologia matematicii și a științelor naturii, în domeniul filosofiei, marcând începutul cercetării analitice în cercetarea filosofică).

TESTAREA IPOTEZEI

Voi folosi rezultatele la un test de personalitate pentru 10 oameni, impartite dupa felul in care, in interviurile realizate cu ei, par sa prefere a cunoaste realitatea:

-5 dintre ei prefera claritatea partiala si au o mare deschidere la experiment si risc (vanzatori retail)- ilustrati in tabele si grafice cu N si culoarea rosie

– 5 dintre acestia prefera certitudinea, claritatea si predictibilitatea (contabili seniori) – ilustrati in tabele si grafice cu S si culoarea albastra

Un test de personalitate bun poate examina un individ pe mai multe dimensiuni. Eu am ales 16 astfel de dimensiuni pentru o imagine cu rezolutie cat mai buna.

Oare as putea sa-i recunosc usor daca i-as intalni pe “razvratiti”?

Deloc surprinzator, prima si cea mai abrupta diferenta intre razvratitii “luciferici” si increzatorii “paradisiaci” consta in deschiderea la schimbare.

Aceasta deschidere aduce pofta pentru experimentare, critica si gustul pentru analiza. Polul opus deschiderii la schimbare inseamna conservator, traditional, cu respect pentru conventii. “Razvratitii” sunt indrazneti (“tupeisti”?), empatici si stabili emotional. I-as putea recunoaste dupa viteza de reactie la necunoscut si la provocare (spontani, expansivi, entuziasti).

Orientati catre idei si imaginatie (scala M: nivel de abstractizare), par sa fie capabili de ceea ce Blaga descrie in randurile de mai sus ca fiind “despicarea obiectului cunoasterii”.

De cei-am numit “razvratiti”? Scala de Dominanta ni-i arata ca fiind autoritari, asertivi si independenti, pana la agresivitate.

Rezonanta subiectiva la necunoscut o regasim in scala C: Stabilitate emotionala – “razvratitii” sunt stabili emotional, adaptabili si echilibrati.

schemaCONCLUZII

“Ideea teoretica pe care cunoasterea  luciferica o utilizeaza ca punte de salt in cripticul unui mister deschis nu se ofera niciodata de la sine si in chip necesar. Ea reprezinta o incercare, un risc”

Lucian Blaga, noiembrie 1932, revista Gandirea nr 10

Intalnirea de care va povesteam, in care o echipa de 16 oameni m-a invitat sa lucram impreuna la o necunoscuta, s-a incheiat cu raspunsuri si noi intrebari cauzate de aceste raspunsuri.

Ceea ce am considerat cu adevarat o izbanda a intalnirii noastre a fost aparitia curiozitatii si a curajului de a explora ceea ce altii vad in noi.

 

23 Jun

Calul negru

calul albStiti bancul cu acel cal negru care nu se pricepea la mecanica?

Nu-i nimic, eu tot vi-l zic:

Un tip mergea cu masina in afara orasului, cand deodata i se opreste motorul. Cum nu se pricepea deloc si se intreba cum s-o scoata la capat, apare un cal alb si-i spune:

– Vezi ca e infundat carburatorul!

Il indruma cum sa faca si pleaca. Tipul ramane masca, dar face ce i-a zis calul si minune: motorul porneste! Se opreste in primul oras la primul politist si-i povesteste totul:

– N-o sa credeti ce mi s-a intamplat: mergeam cu masina, deodata motorul s-a oprit si a aparut un cal care mi-a spus cum sa-l repar.

– Ce culoare avea calul, alb sau negru? – intreaba politistul.

– Alb.

– Dom’le, ai avut mare noroc ca nu era ala negru, ca si ala iti spune, dar nu se pricepe!

Pornesc eu de dimineata, mandru ca am “scapat” de la Registrul Auto Roman cu motocicleta omologata…si ma duc la politie, vorba ceea, sa-mi iau numar de inmatriculare.

Credeati ca s-a terminat? ntz… n-am certificat de TVA de la …ANAF Sectorul 1. Vedeti cate litere sunt capabil sa tin minte in ultima luna? Dupa o asa luna, cred ca pot sa-mi deschid linistit o firma de consiliere in inmatriculari auto- moto si carute cu coviltir.

Deci: ma duc la ANAF…intru val-vartej intr-un birou, la intamplare – oricum n-ai cum sa gresesti pentru ca esti oricum intr-un loc gresit din momentul in care esti in acea cladire.

Si… capat un raspuns: “mergeti in cladirea de alaturi, la camera 5″… ei, pe cine credeti ca gasesc eu in camera 5 din cladirea de alaturi? V-ati prins: pe domnul cal negru. Asta-mi explica sa meg inapoi la Circulatie, dar la un alt ghiseu, pentru ca aia nu se pricep la chestii si m-au indrumat gresit. Adica ai lor sunt mai negri – caii.

Bun. Ies afara, sa mai trag niste hartii la xerox- e ritualul meu obsesiv-compulsiv de linistire  cand interactionez cu autoritatile – si aud pe unu’ care cere o adeverinta cum ziceau aia de la politie ca-mi trebuie… providenta! Il interoghez pe loc, fara anestezie si omul marturiseste: la camera 2, dar nu in cladirea aia!

..aha…mai stau un pic la o coada, mai socializez cu alti motociclisti rebeli (dar supusi autoritatilor fiscale) ca si mine si…surpriza! Spiritul protector al celor-care-inmatriculeaza-motociclete-importate-din-uniunea-europeana-dar-de -la cetateni-cu-dubla-cetatenie (de aici a inceput toata harababura) imi da un semn: doamna imi face dosarul si imi indica sa merg in cladirea de alaturi, la camera 2. Unde… ce mirare, era un cal alb, care stia legislatie!

V-ati prins: in toata povestea asta am alergat vreo doua ore intre doua cladiri si intre diverse birouri ale aceleiasi institutii, populate de diversi cai de diverse culori 😉

Aveam pregatit de dimineata intre acte, pentru varianta in care n-am ce face pana-mi ies aprobarile (iluzii…) un raport despre dimensiunile leadershipului realizat de unii care cerceteaza acest fenomen social ciudat. Am regasit cele 4o de pagini pe seara, neatinse.

Poate sa am sansa asta maine, cand stau la coada pentru alte aprobari? Parca nici nu-mi vine sa mai citesc…am senzatia ca asta-mi aduce ghinion in contact cu autoritatile statului 😉

18 Apr

Stima de sine versus agresivitate

The human body is the best picture of the human soul.

stima de sine

Ludwig Wittgenstein

Ziceam ca vom vedea daca prezenta sau lipsa asertivitatii poate fi considerata un semn al stimei de sine. Si o sa studiem asta folosindu-ne de limbajul non-verbal al actorului Mihai Bendeac intr-o secventa in care e agresat verbal. Dar mai intai, facem urmatoarele lucruri (aprindem lumina si ne organizam, da? 🙂

  • stabilim componentele stimei de sine
  • analizam un pic pe dl. Mihai Bendeac: convingeri care sa fundamenteze un nivel al stimei de sine. Precizare: deoarece avem de-a face un un actor, acceptam faptul ca gradul de acuratete al acestui tip de analiza poate fi variabil, in functie de cat de mult si-a propus persoana analizata sa devieze de la personalitatea de baza (!)
  • gasim indicatori atitudinali ai stimei de sine (adica voi o sa-i evaluati comportamentul)
  • optam pentru un profil care sa explice cele observate intr-un tot unitar (adica o sa va exprimati opiniile intr-un chestionar)stima de sine-schema

Acum, ca sa nu plictisim lumea prea mult, in structura stimei de sine intra vreo 4 chestii (vezi schema):

  1.  Sentimentul de a fi iubit/ apreciat de altii: a fi convins ca ai lucruri de oferit altora si ca esti demn de apreciere.
  2. Capacitatea de a te adapta la critica: a vedea feed-back-ul negativ al celorlalti intr-o maniera obiectiva.
  3. Capacitatea de a te adapta la rejectare: a pastra directia decisa de tine, in ciuda neacceptarii celorlalti.
  4. Sentimentul auto-eficientei: a trece peste grijile cauzate de noutate. Increderea ca, atunci cand iti propui ceva, poti realiza.

Ne uitam la filmul de mai jos (4:30) si pe urma dam note pentru fiecare dimensiune evaluata.

Asa. Acum folosim informatia furnizata de Centrul pentru Consiliere si Sanatate Mentala al Universitatii Texas si ne hotaram la ce profil ne-am uitat in film:

Dupa parerea ta, care profil e cel mai potrivit pentru a explica ceea ce ai vizionat mai sus?

View Results

Loading ... Loading ...

Exista in filmul de mai sus doua secvente de comportament non-verbal in care actorul inghite in sec si inchide ochii (min 3:18 si din nou dupa 5 secunde in minutul 3:23). Pastrand in minte faptul ca e racit la data realizarii intreviului si ca s-ar putea sa gresim… ce-ar fi sa notam cuvintele in preajma carora aceste comportamente se manifesta?

Adica: daca in restul interviului nu inghite in sec, de ce tocmai aici si inca de doua ori in 5 secunde?

Hmm… valorile in jurul carora se poarta discutia pentru acea secventa sunt: mama, iubire, profesie.

Facem pariu ca actorul devine agresiv (bresa in nivelul stimei de sine) cand sunt atinse vreuna din cele trei valori centrale?

Hai sa ne uitam in filmul de mai jos si sa urmarim amplitudinea pendularii genunchiului stang, la atacurile verbale ale celor de la Epic Show. Agitatia cea mai puternica se produce de fiecare data in jurul subiectelor: profesie, emisiunea de la Antena 1 si Mircea Badea.
Momentul in care miscarea are amplitudinea cea mai mare este cel in care se discuta despre… conflictul cu Mircea Badea si oprirea emisiunii de la Antena 1 (min 1:09-1:13). Acest gest al pendularii genunchiului este urmat de centurare (asezarea tricoului in jurul taliei) – semn inconstient al impunerii teritoriale.

Ce urmeaza e ca dl. Mihai Bendeac raspunde  nimicitor la finalul interviului, folosind valoarea profesie (urmata de invocarea notorietatii) intr-un asa fel incat interlocutorii raman fara replica si …umiliti.

O fi genul de sentiment pe care-l contine cel mai puternic in acel moment actorul si , pe cale de consecinta, il proiecteaza cu intensitate in exterior?

09 Feb

Intrebarea de luni, pentru Trickster

tricksterMerg pe o strada din Stockholm cu ghidul nostru entuziast. E tarziu si cam frig, iar dupa ce am plecat duminica dimineata de acasa… ma cam gandesc ca trebuie sa merite efortul. Chiar, ce-ar fi daca as folosi momentul sa-mi propun ceva aiurea? In fond, am o saptamana in fata si un grup pe care mi-am propus sa-l provoc nitel!

Merg pe ganduri si privirea imi cade pe niste litere ce se incapataneaza sa curga pe sub mine. Astea ce-s? Intreb pe ghidul nostru si-mi citeste: Och jag tror inte pa gud? ajo det gor jag nog; men jag tycker inte om honom; allra helst sen han forstorde mina tornrosor. Aaa…. de ce n-ai zis asa de la inceput, mai? Acum, daca tot ai inceput, poti sa-mi spui ce inseamna si…cine le-a “scris” pe beton?

strindberg

Aflu povestea dramaturgului suedez August Strindberg. In una din operele sale razvratite impotriva status-quo-ului si a moralei invechite, unul din personaje exclama: “de ce l-as iubi pe Dumnezeu? L-am iubit destul, dar el a calcat pe trandafirii mei salbatici.”

Mda… si nici macar nu e tarziu si frig. Iar astia ma aiuresc cu revolta lui Strinberg impotriva normelor, a ipocriziei si vechiului.

In fond, cred ca mi-as putea propune ceva interesant pentru saptamana asta. Ceva in tonul revoltei pe care calc chiar acum, cand fac poze citatului din strada: cum ar fi sa “navighez” pe haos? Ce-as afla despre mine daca in jurul meu s-ar intampla chestii care sa ma scoata din normal, linistit si previzibil? Am sa chem sa iasa la iveala din subteranele inconstientului meu pe cel care schimba foile partiturii in timpul concertului: Tricksterul.

Am in minte felul in care, in haosul adus de un client in psihoterapie, ai de “colaborat” cu o incalceala vie si incapatanata: simptomul. Pare ca, in felul lui, omul din fata mea se adapteaza la ceva, dar nu asa cum stie el despre propria persoana. Felul “ca de obicei” este in mod brutal, evident, negat de realitatea inconjuratoare. De-odata, intre stilul de adaptare familiar si rezultatul adaptarii nu mai e semnul egal. Ceva de genul perplexitatii din reclama aceea la cafea: “Ai schimbat cafeaua?” Bietul om care-si pune cheile pe raft si le vede intr-un acvariu… care nici macar nu e al lui!

Bulversanta e senzatia ca-ti scapa ceva, ca lucrurile par ordonate, dar de o minte straina. Pare ca, peste noapte, o mana de pungas a ravasit tot ce stiai tu despre subiectele normale de genul “cum se adoarme linistit”. Acum stai cu ochii-n tavan, asteptand sa intelegi care-i treaba. Ce-o fi de inteles? Mesajul e la un hot grabit, care ti-a luat taman Sensul.

La astfel de praguri n-ai ce face: ori te intorci in carapacea familiarului, ori iti asumi sa incerci, sa bajbai dupa alt Sens.

Partea cu retrasul in carapace pare sa nu fie foarte inspirata, din moment ce pe afara auzi ghearele Schimbarii scrijelind in invelisul de familiar care se face tot mai mic.

Ce de teorie! Da, dar am noroc c-o uit repede 🙂

Cert e ca pana vineri la pranz, uitasem deja intrebarea mea pentru mine de-acolo, din strada pe care locuise Strindberg. Uitasem pana si faptul ca taman pe 22 ianuarie, cand ma plimbam eu pe langa casa lui, era ziua sa de nastere!

Si uite asa se face ca m-au luat prin surprindere doua lucruri.

Primul lucru m-a trantit din scaunul confortabil al Familiarului cand grupa cu care lucram s-a intors de la tigara si mi-au spus ca nu vor sa mai faca nicio sarcina din program, ca vor sa vorbim. Adica vor sa lasam deoparte rolurile facilitator-grupa si sa vedem cum sta treaba. “Ne tot indemni sa ne uitam in noi, dar tu? Tu faci asta? Tu ce-ai aflat despre tine in astea 5 luni, Bogdan?”

Na belea! Tocmai am aflat ca un individ sau o echipa pe care-i indemni sa creasca, pot creste suficient cat sa te provoace sa fii tu insuti. Si ala-i momentul de care ti-e frica din clipa in care incepi sa lucrezi cu ei. Te vor privi intr-o zi pe tine, nu rolul tau. Si te vor intreba despre temerile pe care nu ai curajul sa le constientizezi. Pentru momentul ala nu exista aparare, ci doar hotararea sa fii atent cand s-o intampla.

Si a trecut momentul… si au fost doua ore de discutii fara masti, fara roluri. Asa…cam cum cerea Strindberg-razvratitul de la actorii lui.

Nu mi-am rupt nimic, par toate cusute la locul lor, doar ca au mai aparut cateva dintr-un buzunar de dinauntru. Nu-l vazusem (buzunarul) cand am imbracat haina de formator. Acum am dat de niste poze vechi, uitate, care-mi completeaza imaginea de sine.

“Hai, o sa ma gandesc la astea in drumul spre casa.”

Astea mi le-am spus fara sa stiu al doilea lucru: ca drumul va dura o zi intreaga si va fi plin de peripetii, atat de nastrusnice, cat sa capat raspuns la intrebarea de luni: “Ce-as afla despre mine daca in jurul meu s-ar intampla chestii care sa ma scoata din normal, linistit si previzibil?”

03 Oct

Ronin syndrome III

..in ultima vreme m-am tot gandit.. am baut cafea si m-am gandit. M-am gandit ca daca ne luam in serios, se duce-n colo creativitatea si ne coplesesc necazurile.

Pe urma m-am pus pe facut mancare si iar am gandit: paste cu fructe de mare, rosii, ciperci si branza camembert. Punem crevetii si midiile la fiert in niste apa cu sare si condimente. Cand astea sunt gata, punem repede in apa clocotita niste rosii mici- ca le scoatem mai usor coaja. Ciupercile taiate si rosiile vor sta impreuna intr-o tigaie, in nitel ulei de masline si un pic de apa ramasa de la fierberea fructelor de mare.

Niste paste integrale fierte le amestecam cu toate astea de mai sus, punem bucati de branza camembert desupra si dam la cuptorul cu micorunde (mie-mi era foame, voi puteti pune la cuptorul aragazului, daca nu va grabiti).

Azi o sa ne apropiem nitel de Jung si de arhetipurile lui..in special de unul dintre arhetipuri, denumit Trickster.

Arhetipul, ca si concept,  ar desemna un model original al unei persoane, un exemplu, dupa care sunt copiate sau modelate altele…Ar desemna acest model un simbol universal recognoscibil de catre altii.

In filosofie, Platon a introdus modelele ideale ale lucrurilor percepute sau simtite – Ideile: forme mentale pure, implantate in suflet inca dinainte de nasterea acestuia in lume. Potrivit lui Platon, ideile erau colective, raspandite la toti oamenii, pentru ca permiteau recunoasterea caracteristicilor generale ale unui lucru sau fenomen, mai degraba decat a trasaturilor specifice, particulare.

Jung afirma ca nenumaratele repetitii ale unor experiente de viata in istoria omenirii au intiparit aceste experiente in constitutia psihica, nu neaparat sub forma unor continuturi imagistice, ci aproape ca forme fara continut, care reprezinta doar posibilitatea unui anumit tip de abordare sau actiune.
Arhetipurile sunt inconstiente, dar pot suferi prelucrari constiente, pot imbraca forme metaforice si apar in mituri, basme sau se transmit sub forma invataturii ezoterice. Se manifesta nemijlocit in vise si viziuni, de acesta data fiind mai individuale si greu inteligibile. Constientizarea si perceperea arhetipului il modifica in functie de constiinta individuala in care apare, de prejudecatile si limitarile constiente ale individului.
Pentru a verifica faptul ca ceea ce ramane sunt ceea ce Jung numeste arhetipuri ar trebui sa le verificam universalitatea, faptul ca apar la multi oameni. Dar aceasta universalitate nu demonstreaza caracterul innascut de vreme ce oamenii traiesc in aceiasi lume si au experiente asemanatoare.
Alte surse pentru materialul arhetipal ar fi productia activa si intentionata a imaginatiei, dar si ideile delirante ale psihoticilor, fantasmele din starile de transa si visele din mica copilarie (intre 3 si 5 ani).

Printre formele arhetipale identificate de Jung se numara si cea a Tricksterului: exemplificat in mitologie de imaginile lui Hermes Psyhopompos (calauza spiritelor) al grecilor, cea a lui Loki vikingul, sau a lui Coyote al miturile bastinasilor americani. La fel ca si Hermes, Coyote e un clovn, face oamenii sa rada, sparge regulile zeilor ,minte si uneori fura (Hermes era desemnat zeul comertului, dar si al hotilor!).

Romanii il au pe Pacala, cel care infrunta cu siretenia lui taraneasca zmeul cel puternic sau dracul cel rau (Stan Patitul).

“Metodele” Tricksterului aduc un nou continut experientei, emotii puternice si rasturnarea cadrului de referinta. Tricksterul intra cu normativul intr-un joc periculos, ambivalent. El produce dezordine, suferinta, insa si tehnici culturale necesare pentru supravietuire (a se vedea mitul titanului Prometeu, cel care a furat focul de la zei si l-a daruit oamenilor).

Donald Winnicott, pediatru si psihanalist britanic care a pus bazele psihanalizei copilului, afirma ca furtul si mintitul ca acte au la baza cautarea unei stari anterioare. Manifestarile comportamentale ce implica furatul si mintitul au ca si caracteristica principala aceea ca supara, iar la nivel inconstient pot semnifica o reluare in posesie a ceva iubit. Tendinta antisociala a copilului implica asadar speranta ca ceva bun poate fi regasit.

Despre Trickster, Jung scrie: “el tine sub ochii individului cu o dezvoltare mai inalta starea precedenta intelectuala si morala, pentru ca acesta sa nu uite ce se intampla ieri. Noi ne inchipuim ca ceea ce nu intelegem nu are nicio influenta asupra noastra. Dar nu se intampla mereu asa. Omul intelege rareori doar cu capul, si atat mai putin cand este primitiv. Mitul are, datorita numinozitatii sale, o influenta directa asupra inconstientului, indiferent daca el a inteles constient sau nu. (…) Din punct de vedere psihologic se poate afirma ca istoria culturii umane reprezinta incercarile omului de uita transformarea sa din animal in om. (…) Pe afara suntem aproape un om de cultura, iar pe dinauntru un primitiv. Ceva din om nu e dispus sa abandoneze realmente inceputurile, iar altceva crede ca le-a depasit de mult timp.

Opozitia celor doua stari de constiinta nu este nimic altceva decat expresia structurii contrarii a psihicului care este desemnat ca un sistem energetic bazat pe tensiunea contrariilor.

Trickster-ul este figura colectiva a umbrei, o insumare a tuturor caracteristicilor individuale inferioare.” (Carl Gustav Jung-Arhetipurile si inconstientul colectiv, pag. 274)

Ma voi opri aici, deocamdata, dar nu inainte de a va arata cum ati “recunoscut”, fara a va cunoaste intre voi, imaginea motocicletei rosii intr-o rebeliune si o joaca identice cu Tricksterul jungian 😉

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com