Trei povesti | Psihologie servicii
04 Sep

Trei povesti

20120904-224445.jpgWerner Heisenberg (1932-awarded the Nobel Prize for Physics “for the creation of quantum mechanics”):

“For the first time in history man, on this planet, is discovering that he is alone with himself . . . The conventional division of the world into subject and object, into inner and outer world, into body and soul, is no longer applicable.”

Prima:
Era tarziu si toata energia si entuziasmul de peste zi se consumasera. Ramasese in mine doar oboseala a 12 ore de munca si calatorit. Nerabdarea de a ajunge acasa o simteam fizic, ca pe foame. Colac peste pupaza, avionul care facea legatura spre casa era “consemnat” la sol din cauza unei furtuni.
Asa ca am intrat intr-un aer umed si cald incarcat de tensiunea zecilor de oameni care asteptau ca si mine sa ajunga dupa miezul noptii acasa.
Casti n-aveam la mine, chef sa citesc nici macar..as fi dormit, dar in spatele meu un ins guraliv povestea jumate in romana, jumate in germana, aventuri demne de Papillon: arestat pe nedrept in Austria, cunoscut si indragit de toti gardienii din nu stiu ce inchisoare…Tonul lui ma irita dintr-un motiv neclar.
E laudaros, vorbeste de rau despre romanii din randul carora face si el parte (asta daca n-o fi de alta etnie, ca inca nu-l vad). Chiar daca mi-as dori sa taca nitel, sa pot adormi, continua povestea vietii lui. Da si datele de contact celor doi care-l asculta (cum intri in orasul X, prima poarta mare si verde; intreaba de mine, ca ma stie toti”), apoi se ofera sa-i si conduca pana la Gara de Nord. De, Bucurestiul e mare si plin de tot felul de indivizi..
Din momentul in care am auzit ca are 37 ani, am devenit atent. Chiar, cum o arata insul asta? Toata povestea lui contine un mozaic cu tente vagi asemanatoare cu o parte din amintirile mele. Chiar daca pe alocuri piesele sunt antinomice memoriei mele: el puscarias de tanar (asa cariera..), eu fost politist (tot tanar, de!) Laudarosenia si nuanta infantila a discursului sau ma irita. Oare de ce?
In fine, ajungem pe aeroportul de acasa si, asteptand sa deschida trapa avionului sa iesim, nu rezist tentatiei sa vad cum arata “oglinda negativa” a mea. Imi plimb ochii prin avion si, ca din intamplare, ma uit si la personajul agasant din spatele meu. Nimic deosebit fata de ceea ce am vazut atatia ani la interviurile de dinaintea testului poligraf..un borfas “obisnuit”.
La scurt timp dupa ce-l privisem, surpriza! “Prietenul” meu ma bate usor pe brat:
-Esti roman?
Raspund ca da.
– Te cunosc.
Ii raspund ca nu si ma rog in gand sa mearga mai repede pasagerii din fata mea, neavand chiar deloc chef de dialoguri marete..
– Ba da, te cunosc: te cheama Adrian si esti politist.
Cobor din avion zambind la replica pe care i-am dat-o in gand: “ai gresit doar trei litere si sapte ani, in rest ai dreptate; si eu te stiu pe tine.”

A doua:
Acum 10 ani am cumparat o carte cu un titlu ciudat-Zen- scrisa de un autor sl carui nume am banuit ca-i scris gresit de cei de la Editura Herald- Dōgen Zenji.
M-a atras atunci la carte promisiunea unei minti care parea mai relaxata decat a mea. N-am reusit sa citesc decat introducerea cartii, restul fiind asemenea unui zid pentru mine: de nepatruns. Am “recidivat” de cateva ori de atunci si am mai cumparat cateva carti pe aceeasi tema, de fiecare data senzatia fiind aceeasi: pasul Oituz si “pe-aici nu se trece!”
Am pus cartile astea deoparte, pentru ziua cand o sa le pot cuprinde dincolo de introducere.
Mi-am adunat curajul si le-am luat cu mine in concediu (ma rog, am uitat una acasa).. le-am citit cap-coada, surpriza mare!
Acum nu-i nicio deosebire intre ce scriu oamenii aia acolo si principiile psihoterapiei.
Spune Jung (parca despre personajul din povestea de mai jos): constiinta […] poate fi inundata si chiar inghitita de materialele inconstiente activate si supradimensionate. Continuturile psihice nu imprumuta atunci numai caracterul de realitate, ci ele reflecta conflictul. Interpretarea la nivelul subiectului […] inlesneste intelegerea dificultatilor si conflictului in sau cu lumea exterioara ca pe o oglindire, ca pe o reproducere a unui eveniment intrapsihic, putand astfel duce la […] solutionarea problemelor in spatiul propriului psihic. (Despre psihologia inconstientului)

A treia:
In cap imi galgaie ceva ( o fi apa de mare sau vin?) si iar n-am castile la mine. Autocarul ma duce intr-o excursie fata de care n-am apucat sa-mi exprim oroarea la timp.
Neuronul meu cu insolatie se onduleaza gratios la curbe, facandu-ma sa cred ca vinul grecesc e naspa. Nici vorba sa citesc!
In spatele meu e unul care mai are un pic si calculeaza cu voce tare productivitatea caprelor de pe marginea drumului…Imi trece prin minte ca-i vreun foarte bun diriginte de santier, de la care nici nu apuci sa te gandesti sa furi un cui ca te-a si prins la inventar.
Momentul culminant cu tovarasul Dorel al meu apare la masa de pranz: ma trezesc fata in fata cu el. Si tin-te, Dorele, discutie (monolog..) despre detalii pe care nici in vis n-as fi stiut ca exista intr-un peisaj in care oamenii mananca ceva ca sa poata pleca mai departe. De la fata de masa, la mesajul care- culmea- nu-i si-n romana..Doar platim si noi, nu numai nemtii si francezii, nu?
In fine, mi-e foame si-mi dau silinta sa nu par (foarte) necioplit daca mananc in timp ce-mi vorbeste un om.
O fi asta motivul pentru care simt ca ma irita individul? O fi vreo portiune din sufletul meu careia-i refuz accesul la constient si pe care o recunosc la el?
Filosofarea mi-e intrerupta brusc de un val de furie, la vederea mainii lui, care numara nonsalat cati struguri mi-a pus chelnerul in farfurie.. Evident mai putini decat lui!
Respir adanc si-l pun la punct, moment din care nu ma mai priveste si-si reduce debitul verbal, evident imbufnat.
Ce-o fi cu mine? De unde reactia atat de vie in interiorul meu?..mult prea aproape de mine, mult prea in spatiul meu un comportament pe care eu il resping. Si evident nu din motive constiente.
I-am multumit in gand mai tarziu tovarasului Dorel pentru oportunitatea de a ma descoperi si l-am salutat cordial la terminarea concediului, despartindu-ne in aeroportul de acasa. Ajutat de intelegerea interactiunii cu Dorel al meu, m-am intors mai bogat sufleteste si cu intelegerea citatului:

“Ca si cum te-ai contempla in oglinda,
Forma si reflectarea se privesc
Tu nu esti reflectarea
Insa reflectarea esti tu.”

Dōgen Zenji (1200-1253)

One thought on “Trei povesti

  1. Bine ai venit! Asta in cazul c-ai fi fost plecat de curand. 🙂
    Oricat de mult ne-am privi in oglinda, de descoperit o facem doar in interactiunilie cu ceilalti. Mi-a zis-o mie cineva, nu spui cine:)) Am tot simtit-o vara asta mai mult decat oricand. Si-mi tot repet ca personajele care-mi apar in poveste, nu TRBUIE sa o si scrie. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com