No mas

In law a man is guilty when he violates the rights of others. In ethics he is guilty if he only thinks of doing so.
Immanuel Kant, The Foundations of the Metaphysics of Morals

no masMa gandesc de ceva timp la rezultatul comportamentelor etice/ neetice asupra trairilor noastre.

Dar, pentru ca sunt psiholog (sic!), n-am sa dau definitii, ci doar am sa va spun o poveste cu  talc – despre box 😉

In perioada de dupa Muhammad Ali,  – anii ’80 –  apare un grup de 4 boxeri denumit “The fabulous four”: Sugar Ray Leonard, Roberto Durán, Thomas Hearns si Marvin Hagler. Acestia si-au disputat toate meciurile mari ale perioadei, castigand o popularitate imensa.

Povestea de azi va fi despre doi din acesti eroi:

  • Sugar Ray Leonard – medaliat cu aur la Olimpiada din 1976, este primul boxer care a castigat din box o suta de milioane de dolari; recunoscut ca boxerul cel mai bun al decadei ’80
  • Roberto Duran – boxer panamez, poreclit “Manos de Piedra” (Maini de piatra) datorita fortei colosale de care dadea dovada in ring. Un clasament din anul retragerii sale (la 50 ani!) – 2002 – il arata castigator a 104 meciuri din 120. In Panama, tara lui de origine, Duran era un erou national

Pe 25 noiembrie 1980 cei doi s-au intalnit intr-un meci cotat la maxim la casele de pariuri: Leonard 7 milioane de dolari, iar Duran 8milioane de dolari. Meciul venea ca revansa a meciului anterior din 20 iunie 1980, in care Leonard de-abia supravietuise atacurilor lui Duran.

Deznodamantul acelui meci  din noiembrie 1980 nu e asemanator cu nimic din lumea boxului, desi au existat cazuri de abandon celebre in lumea boxului:

  • 1949, meciul dintre Marcel Cerdan si Jake LaMotta – Cerdan e obligat de o ruptura musculara la umarul drept sa abandoneze meciul (desi a incercat sa boxeze doar cu stanga)
  • 1964, Sonny Liston abandoneaza in fata lui Muhammad Ali, ca urmare a unei accidentari la umar

Cu un avantaj minor in runda a saptea a meciului de revansa despre care va povestesc, Sugar Ray Leonard aplica o tactica ciudata: il maimutareste pe Roberto Duran, scoate limba la el, imita o gaina pe ring. In mijlocul rundei a opta, Duran abandoneaza meciul, rostind cuvintele care vor deveni istorie in box: “No mas!” – mi-e de-ajuns!

Intentia lui Leonard, verbalizata la finalul meciului: “I made him quit. To make a man quit, to make Roberto Durán quit, was better than knocking him out.”

Dincolo de comentariile si opiniile pro sau contra pe marginea meciului si a povestilor care au circulat dupa acest abandon, e agreat ca Duran a comis cea mai mare abatere a unui boxer: a refuzat sa lupte, a incalcat esenta sportului practicat.

…dar…acum ganditi-va si la reversul povestii: oare daca nu era provocat de un adversar in mod neetic, s-ar mai fi retras din ring Duran?

Suntem cu totii mai mult sau mai putin niste sportivi in ringurile noastre, tintind spre victorii. Unora dintre voi chiar le pasa si de felul in care obtin aceste victorii, respectand si reguli pe traseu – parca victoria e si mai frumoasa daca e “curata”, nu?

Fie aceste reguli niste conventii scrise, simple intelegeri verbale sau implicite (de bun-simt) constituie cu toate liniile fine care ne arata limitele in care actiunile noastre sunt prescrise si acceptate a avea loc.

Cand regulile sportului sunt rastalmacite, incalcate-si-nu-prea… asta te face sa meditezi 😉

No mas – o solutie?

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *